marți, 30 martie 2010

Daylight slaving time

Iar s-a dat ceasul o ora. Ca de obicei, mi-a dat peste cap ritmul de somn asa ca injur inventiv si des pe toti initiatorii si sustinatorii acestei idei.

Initiativa a aparut in Marea Britanie pe la 1910, dar a fost prima data introdusa in Germania in 1916, in speranta ca se va produce confuzie in randurile inamice odata ce toate planurile vor parea devansate cu o ora. Instantaneu ideea a fost adoptata de Franta si Anglia, "ca sa nu ramana cu o ora in urma inamicului".

Dupa razboi, cam toate tarile civilizate au renuntat la aceasta absurditate, cu exceptia Angliei. Aici, politicienii protestanti de orientare puritana considerau ca "se dezgroapa o ora de soare pe zi pentru fiecare, ceea ce poate duce la mai mult sport si activitati lucrative". "Activitati lucrative" a sunat ca aur curat pentru cativa mari proprietari de afaceri din SUA. Asa ca pe fir au intrat cativa lobysti, care au facut pe intermediarii intre companiile lor si politicieni ai unchiului Sam. In cativa ani, metoda a trecut de Congres. Si, daca metoda era folosita in SUA si UK, datorita necesitatilor sistemului bancar mondial aceasta a fost diseminata pe tot globul.

Din anii '60, metoda a fost in repetate randuri atacata, eliminata, si apoi reinstaurata, pe tot globul. Studiile care aratau o reducere a consumului energetic, o reducere a ratei depresiilor si a ratei crimelor violente au fost contrabalansate de cele care demonstrau o crestere a ratei accidentelor rutiere si a ratei sinuciderilor in perioada imediat urmatoare schimbarii orei.
Astfel ca unicul efect clar al acestei masuri este sporirea consumului, determinand deci o imbunatatire a vanzarilor companiilor. Adica noi toti ar trebui sa fim multumiti ca suntem niste consumatori debili, manipulati cu o ora pe zi sa stam prin magazine. Cam cum ar suna chestia asta in limbaj politic?

"Trebuie sa facem un mic sacrificiu colectiv pentru a spori vanzarile companiilor localizate in tara noastra, pentru ca fluxurile lor de numerar tin statul in viata". Dar ce ma doare pe mine in cur de vanzarile companiilor? De ce nu pot cumpara seara? De ce sa fiu fortat sa ma trezesc mai devreme, sa plec la serviciu noaptea si sa ma culc cand afara inca mai e lumina?

Sa fiu al dracului daca o sa fiu multumit cu explicatia asta. Adica cum, statul controleaza pana si timpul? Cam a ce miroase chestia asta cu "un mic sacrificiu" pentru "a tine statul in viata"? Indiciu: incepe cu "F" si se termina cu "ascism".

Ganditi-va, oameni buni, la chestia asta. Si sa nu uitam, "pentru ca raul sa triumfe, e suficient ca nimeni sa nu faca nimic".

3 comentarii:

  1. sincer sa fiu, mie imi place cind se schimba timpul, ma face sa fiu mai constient de scurgerea si importanta sa. iar asta nici nu ma face sa cheltui sau sa muncesc mai mult caci sunt lefter si somer)).

    RăspundețiȘtergere
  2. sincer, pe mine nu ma deranjeaza asa tare... abia mai scap de plictiseara :)

    RăspundețiȘtergere